Dr. Oprea Bogdan

Medic specialist radiolog

Programari si informatii la telefon:

0774/058793

0351/419834

Investigatii 

• ecografie de sold – 250 Lei
• ecografie vasculara – 250 Lei

. Ce este displazia de șold?

Displazia de șold, numită și luxația congenitală de șold, este o afecțiune a articulației șoldului. Este cea mai frecventă problemă ortopedică pe care o au nou-născuții și cu cât este depistată și tratată mai devreme, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari. Când copilul suferă de displazie de șold, cavitatea șoldului nu este bine formată, articulația este slăbită și piciorul (capul femural) nu este poziționat corect în șold.

Displazia de şold este o boală care apare la 1 din 1000 de nou-născuţi (mai frecvent în cazul fetiţelor) şi este provocată de dezvoltarea anormală a articulaţiei coxo-femurale. 

Displazia şold poate fi atât unilaterală (afectează un singur şold), cât şi bilaterală (sunt afectate ambele).

Principalele semne clinice sunt asimetria de pliuri în zona feselor şi a coapselor, asimetria bazinului, sau limitarea de abducţie, adică de desfacere a picoarelor. Cel mai indicat este ca bebeluşul să fie consultat de un medic ortoped încă de la naştere. S-a constatat că există mai mulţi factori care pot fi responsabili de producerea malformaţiei luxante a şoldului, şi anume:

•  Factorul genetic → în care este inclusă displazia acetabulară.
•  Factorul hormonal → se presupune că există o posibilă relaţie între hormonii materni (relaxina) care traversează placenta şi care induc laxitatea ligamentelor capsulei articulare (hiperlaxitatea capsulei-ligamentară).
• Malpoziţia intrauterină şi factori mecanici → prezentaţie pelvină; oligohidramnios.
• Factori de mediu postnali/posturali → înfăsarea tip “mumie” ce constă în hiperextensia coapselor  nou-născutului cu membrele inferioare paralele, strânse, cu un scutec ghemuit  între coapse; deflectarea bruscă (Salter a demonstrat că hiperextensia unei articulaţii duce la ruperea etanşeităţii articulare, cu intrarea aerului în capsula articulară).

Displazia de dezvoltare a soldului, desi este frecventa in tara noastra, trece deseori neobservata pana la varsta mersului in formele grave sau pana la varsta adulta determinand in final invaliditati grave ce apar la personae tinere.

Acesta este un stadiu premergator al luxatiei de sold, de aceea depistarea si tratarea in primele luni de viata duce la dezvoltarea unui sold normal. In mod eficient, numai ecografia poate depista precoce displazia de dezvoltare a soldului, deoarece examenul clinic este irelevant si pot scapa cazuri nediagnosticate, iar examenul radiologic nu este indicat din doua motive:

• riscul iradierii tesuturilor aflate intr-o rata mare de multiplicare si dezvoltare in primele luni de viata;
• soldul pana la 3-4 luni este format din tesuturi moi, cartilaginoase ce nu pot fi vizibile radiologic, examinarea fiind incerta.

Diagnostic imagistic

Pentru depistarea rapida si exacta a displaziei de sold la nou-nascut si sugar ecografia are un rol incontestabil, deoarece:

• este neiradianta, netraumatizanta;
• nu necesita sedarea nou-nascutului;
• ofera detalii de finete asupra structurii soldului, acesta putand fi masurat cu exactitate;
• permite aplicarea unui tratament precoce, perfect adaptat fiecarui tip de sold in parte;
• permite urmarirea evolutiei pe tot parcursul aplicarii tratamentului;
• ofera imagini importante in timpul miscarii soldului (in dinamica).

În primele luni de viață, diagnosticul se pune pe baza ecografiei de șold. Ecografia este făcută de medicul radiolog iar diagnosticul este pus de chirurgul ortoped pediatru, pe baza ecografiei și a consultului clinic. Displazia de șold poate fi prezentă la naștere sau să se dezvolte în primele săptămâni, de aceea verificarea se face între una și trei luni după naștere.

Screeningul ecografic de sold se face in intervalul 2-6 saptamani din viata lui bebe. (cu cat mai devreme, cu atat mai usor de suportat si corectat pentru bebe)

Dar responsabilitatea de a aduce copilul la medic apartine parintilor.!!!!!!